EREMITÍSM s. n. mod de viață al eremiților. (< fr. érémitisme) Vezi definitia »

FENOMENÍSM s.n. v. fenomenalism. Vezi definitia »

ARTRITÍSM s.n. Stare generală bolnăvicioasă, cauzată de o încetinire a proceselor de nutriție. [Pl. -me. / < fr. arthritisme]. Vezi definitia »

PARALELÍSM s.n. Starea a două linii, a două planuri paralele; (p. ext.) corespondență între două lucruri, între două persoane situate în comparație. ◊ Paralelism psihofizic (sau psihofiziologic) = concepție dualistă care consideră că fenomenele fiziologice și cele psihice nu prezintă nici un fel de relații cauzale între ele. ♦ Procedeu de compoziție, specific în general poeziei populare, constând în succesiunea unor sintagme identice sau asemănătoare ca schemă a structurii sintactice. [< fr. parallélisme, cf. gr. parallelismos < para – lângă, allelos – unul cu altul]. Vezi definitia »

GEOMAGNETÍSM s. n. magnetism terestru. (< fr. géomagnétisme) Vezi definitia »