ȚĂRĂNÍSM s. n. 1. curent politic și ideologic, apărut în România la sfârșitul sec. XIX, care pornea de la ideea rolului conducător al țărănimii, considerată ca o clasă socială unitară, într-un stat preponderent agrar. 2. curent apărut în gândirea economică după primul război mondial, care își propunea să studieze legile de dezvoltare în economiile agrare pe baze specifice, independent de doctrina generală a economiei politice. 3. tendință a unor scriitori de a-și alege motive de inspirație din viața satului. 4. vorbă, faptă, comportare grosolană. (< țărăn/ime/ + -ism) Vezi definitia »

ENDOMORFÍSM s. n. Totalitatea schimbărilor suferite de rocile eruptive la contactul cu alte roci și prin asimilarea acestora. – Din fr. endomorphisme. Vezi definitia »

REVANȘÍSM s.n. Politică revanșardă; spirit de revanșă. [< germ. Revanchismus]. Vezi definitia »

AMORALÍSM s. n. concepție care preconizează renunțarea la principiile morale; negare a oricărei morale. (< fr. amoralisme) Vezi definitia »

ORIENTALÍSM s.n. 1. Ceea ce caracterizează popoarele orientale; felul de viață, caracterul, obiceiurile orientalilor. ♦ (Rar) Orientalistică. [Cf. fr. orientalisme]. Vezi definitia »