Definita cuvantului semiotică
SEMIÓTICĂ s.f. Semiologie (2). ♦ Orientare larg răspândită în gândirea teoretică contemporană, care studiază fenomenele și în special faptele de cultură ca sisteme de semnificare și procese de comunicare. [Gen. -cii. / < fr. sémiotique, cf. gr. semeiotike < semeion – semn].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu semiotică
borovínă s.n. (reg.) 1. borhot de prune. 2. (deprec.) gloată, lume multă. Vezi definitia »
DISHEMATÓZĂ s. f. insuficiență a fixării oxigenului în globulele roșii ale sângelui. (< fr. dyshématose) Vezi definitia »
HEMOTOXÍNĂ s.f. Substanță care exercită o acțiune nocivă asupra globulelor roșii, deosebindu-se de hemolizină prin absența specificității. [Gen. -iei. / < fr. hémotoxine, cf. gr. haima – sânge, toxikon – otravă]. Vezi definitia »
BUTÉNĂ s. f. substanță din clasa hidrocarburilor olefinice, obținută la cracarea produselor petroliere; butilenă. (< fr. butène) Vezi definitia »
AUREÓLĂ, aureole, s. f. 1. Cerc luminos sau colorat cu care pictorii înconjură capetele unor personaje, mai ales ale sfinților; nimb. ♦ Zonă pe suprafața unui obiect, variat colorată, în care există o tranziție continuă de la o culoare la alta. 2. Fig. Strălucire, glorie, faimă. [Pr.: a-u-re-o-] – Fr. auréole (lat. lit. [corona] aureola). Vezi definitia »