GÂSCĂ, gâște, s. f. Pasăre domestică de talie mare, de obicei cenușie pe spate și pe laturi și albă pe piept, cu gâtul lung, crescută pentru carnea, untura și fulgii ei (Anser domesticus). ◊ Gâscă sălbatică = specie mai mică de gâscă, vânată pentru carne (Anser anser). ◊ Expr. A strica orzul pe gâște = a dărui, a sacrifica ceva util, prețios, bun pentru cineva care nu știe să prețuiască cele primite. ♦ (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei sau unei fete credule sau proaste. – Din bg. găska. Vezi definitia »

FRONTOGENÉZĂ s.f. (Met.) Totalitatea fenomenelor care produc suprafețele frontale și perturbațiile atmosferice legate de ele. [< fr. frontogenèse]. Vezi definitia »

stropoleálă², stropoléli, s.f. (reg.) mustrare, certare. Vezi definitia »

VACUÓLĂ s.f. (Biol.) Cavitate din protoplasma celulelor plină cu un gaz sau cu un lichid. [Pron. -cu-o-. / < fr. vacuole, cf. lat. vacuus – gol]. Vezi definitia »

BĂNCÚȚĂ¹, băncuțe, s. f. Diminutiv al lui bancă¹. – Bancă¹+ suf. -uță. Vezi definitia »