DESTRÚCȚIE s.f. v. destrucțiune. Vezi definitia »

PERCHEZÍȚIE, percheziții, s. f. Cercetare făcută de către organele de urmărire penală sau de procuror asupra unei persoane (bănuite de o infracțiune) sau în locuința acestuia, pentru găsirea și ridicarea probelor materiale ale infracțiunii sau pentru descoperirea infractorului. ♦ P. gener. Scotocire. [Var.: perchizíție, (înv.) perchizițiúne s. f.] – Din fr. perquisition. Vezi definitia »

GINGÍE, gingii, s. f. Țesut¹ (3) care învelește rădăcinile și o parte din corpul dinților și al măselelor. [Var.: (înv. și reg.) gíngenă, gíngină s. f.] – Lat. gingiva. Vezi definitia »

PRESCRÍE vb. III. 1. tr. A ordona, a dispune precis ceea ce urmează să se facă; (spec.) a indica un tratament, medicamente pentru un bolnav. 2. (refl.) (Despre o datorie, o pedeapsă etc.) A se șterge prin prescripție. [Pron. -scri-e, p.i. -scriu. / < fr. prescrire]. Vezi definitia »

LITOTRITÍE s.f. (Med.) Operație chirurgicală constând în sfărâmarea calculilor din vezică. [< fr. lithotritie, cf. gr. lithos – piatră, tribein – a zdrobi]. Vezi definitia »