TRIGÍN, -Ă adj. (despre flori) cu trei pistile. (< fr. trigyne) Vezi definitia »

APOCRÍN, -Ă adj., s. f. (glandă) care, o dată cu secreția, elimină și o parte a celulei. (< fr. apocrine) Vezi definitia »

VENÍN, (rar) veninuri, s. n. 1. Substanță toxică secretată de glandele unor animale (șerpi, insecte sau arahnide) și de unele plante ca mijloc de atac sau de apărare, ori preparată de om (din plante otrăvitoare). ♦ Fig. Răutate; dușmănie. 2. (Anat.; pop.) Fiere; fig. supărare, mâhnire, necaz; furie. ◊ Expr. A face venin = a se supăra foarte tare, a-și face sânge rău. A pune (cuiva) venin la inimă = a face ca cineva să se supere foarte tare. A-și vărsa veninul = a-și manifesta supărarea, mânia, furia față de cineva. – Lat. venenum. Vezi definitia »

SERPENTÍN s. n. silicat natural hidratat de magneziu, prin alterarea olivinei. (< fr. serpentine, germ. Serpentin) Vezi definitia »

MAROCHÍN s. n. Piele de capră sau, rar, de oaie sau de vițel, tăbăcită vegetal pentru a căpăta lustru și finețe; cordovan. [Var.: marochínă s. f.] – Din fr. maroquin, it. marochino. Vezi definitia »