Definita cuvantului servantă
SERVÁNTĂ s.f. 1. (Liv.) Servitoare, slujnică. 2. Masă sau bufet pe care se pun farfuriile și tacâmurile necesare în timpul când se servește masa. ♦ (Iluzionism) Sertar orizontal, prevăzut cu o margine posterioară și una laterală care se adaptează la o masă, permițând operatorului depozitări de obiecte. [< fr. servante].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu servantă
PERGAMÚTĂ s. f. elem. bergamotă. Vezi definitia »
FRENOPTÓZĂ s.f. Lăsare în jos a părții centrale a diafragmei. [< fr. phrénoptose]. Vezi definitia »
NÁTRĂ, natre, s. f. Parte a urzelii dintre ițe și sulul de dinapoi sau de dinainte al războiului de țesut; p. ext. urzeală învârtită pe sul; p. gener. toată urzeala de pe război și de pe sulul de dinapoi. – Din bg., scr. natra. Vezi definitia »
știínță (-țe), s. f. – 1. Cunoaștere. – 2. Cunoștință. Lat. scientia (Tiktin; lipsește în REW 7718a), cf. ști sau rezultatul intern de la ști, ca voință ‹ voi, năzuință ‹ năzui, etc. – Der. științific, adj., după fr. scientifique; științificește, adv. (din punct de vedere științific); neștiință, s. f. (ignoranță); neștiințific, adj. (fără metodă științifică); înștiința, vb. (a informa, a aviza, a face cunoscut; a anunța, a preveni; refl., înv., a lua cunoștință, a-și asuma); înștiințător, adj. (informator, anunțător). Vezi definitia »
HIDROCELULÓZĂ, hidroceluloze, s. f. Compus chimic obținut prin hidroliza parțială a celulozei sau acțiunea acizilor minerali. – Din fr. hydrocellulose. Vezi definitia »