plocón (plocoáne), s. n. – Cadou, dar. Se spunea înainte despre daniile făcute, mai mult sau mai puțin silit, domnului sau marilor dregători; în epoca modernă mai ales despre daruri oferite cu o anumită solemnitate (Trans., dar de botez). – Ploconul steagului, contribuție pretinsă de fiecare schimbare de domnitor; se percepea și de la cei scutiți și de la marii boieri; pentru oamenii de rînd se micșora la două sferturi. – Plocon domnesc, impozit adițional în favoarea strîngerilor de biruri asupra oilor, grînelor și vinurilor; legiferat de Constantin Mavrocordat în medie pentru zece oi. – Var. înv. poclon. Megl. puclon. Sl. poklonŭ „reverență” (Miklosich, Lexicon, 609; Cihac, II, 269; Conev 58), cf. bg., sb. poklon. – Der. ploconi, vb. refl. (a se înclina, a face temenele, a saluta respectuos, a se umili), din sl. po(dŭ)kloniti, poklanjati; ploconeală, s. f. (aplecare, ploconire). Vezi definitia »

BAGRATION, Piotr Ivanovici, prinț (1765-1812), general rus. În timpul Războiului ruso-turc (1806-1812), a condus armata rusă din Principatele Române (1809-1810). S-a distins în bătăliile de la Austerlitz (1805), Eylau și Friedland (1807). Rănit mortal în bătălia de la Borodino (sept. 1812). Vezi definitia »

NEGATRÓN s. m. elem. negaton. Vezi definitia »

PERÓN s.n. 1. Platformă special amenajată în gări (între linii) pentru urcarea și coborârea pasagerilor din vagoanele trenurilor. 2. Platformă cu câteva trepte situată înaintea intrării principale a unei clădiri mari. [< fr. perron]. Vezi definitia »

castrón (castroáne), s. n. – 1. Vas adînc în care se aduc la masă unele mîncăruri. – 2. Supieră. Fr. casserole; însă nu este ușor de indicat intermediarul, cf. săs., pol. kastrol, rus. kastrjolja, sb. castrola (Cihac, II, 45; DAR). Direct din fr., după Iordan, Dift., 285; din bg. kastron, după Pascu, Arch. Rom., VI, 231, în vreme ce Capidan, Raporturile, 222, afirmă că bg. provine din rom. Vezi definitia »