abstracționísm s. n. artă abstractă. (< fr. abstractionnisme) Vezi definitia »

REOTROPÍSM s. n. tropism datorat curenților din apă sau atmosferici. (< fr. rhéotropisme) Vezi definitia »

EMANATÍSM s. n. doctrină filozofico-religioasă panteistă potrivit căreia lumea s-ar naște din substanța divinității printr-un proces continuu de emanație; emanaționism. (< germ. Emanatismus, fr. émanatisme) Vezi definitia »

IZOMORFÍSM s. n. 1. Relație, corespondență între două obiecte, fenomene etc. care au aceeași structură; identitate de structură. 2. Proprietate a substanțelor cu compoziție chimică diferită, dar cu structură înrudită, de a se prezenta în aceleași forme structurale cristalografice; izomorfie. 3. Termen întrebuințat de unii lingviști structuraliști pentru a denumi paralelismul de structură dintre silabă, cuvânt și propoziție sau frază. – Din fr. isomorphisme. Vezi definitia »

LAMBDACÍSM s. n. tulburare a vorbirii constând în imposibilitatea de a pronunța litera l. ◊ aliterație în repetarea sunetului l. (< fr. lambdacisme, lat. lambdacismus) Vezi definitia »