Definita cuvantului emanatism
EMANATÍSM s. n. doctrină filozofico-religioasă panteistă potrivit căreia lumea s-ar naște din substanța divinității printr-un proces continuu de emanație; emanaționism. (< germ. Emanatismus, fr. émanatisme)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu emanatism
EXISTENȚIALÍSM s.n. Curent filozofic idealist contemporan, generat de criza societății burgheze și reprezentat prin mai multe direcții, care au în comun propagarea unei concepții tragice asupra existenței, preconizarea utopică a dobândirii libertății, a ființării „autentice”, prin desprinderea individului de contextul relațiilor social-istorice. [Pron. eg-zis-ten-ți-a-. / cf. germ. Existentialismus, fr. existentialisme]. Vezi definitia »
SUPLETIVÍSM s. n. (Gram.) Calitatea de a fi supletiv (1). – Din fr. supplétivisme. Vezi definitia »
PSIHEDELÍSM s. n. Stare de visare trează, specifică, dată de unele halucinogene. – Din fr. psychédélisme. Vezi definitia »
NEUTRALÍSM s.n. 1. Doctrină implicând refuzul de a adera la o alianță militară, chiar în timp de pace. 2. (Biol.) Tip de relații biotice care se stabilesc între indivizii a două specii care nu utilizează aceeași sursă de hrană. [< fr. neutralisme]. Vezi definitia »
AUTÍSM s.n. (Med.) Stare patologică caracterizată prin ruperea contactului cu realitatea exterioară și prin trăirea excesivă a unei vieți interioare, unul din simptomele fundamentale ale schizofreniei. [< fr. autisme]. Vezi definitia »