TAUTOLOGÍE s.f. 1. Repetare inutilă cu alți termeni a aceleiași idei; pleonasm. 2. (Log.) Judecată în care subiectul și predicatul sunt aceeași noțiune, exprimată sau nu prin același cuvânt. ♦ (În logica simbolică) Expresie care în cadrul unui sistem formal este adevărată în orice interpretare. [Gen. -iei. / < fr. tautologie, cf. gr. tauto – același, logos – cuvânt]. Vezi definitia »

AUTOLIBRĂRÍE s. f. librărie mobilă, instalată într-un autovehicul. (< auto² + librărie) Vezi definitia »

PRECIPITÁȚIE, precipitații, s. f. 1. Precipitare. 2. Vapori de apă condensați care cad din atmosferă pe suprafața pământului sub formă de ploaie, ceață, brumă, zăpadă, grindină etc. [Var.: precipitațiúne s. f.] – Din fr. précipitation, lat. precipitatio, -onis. Vezi definitia »

ESTIVÁȚIE s.f. (Biol.) 1. Stare de amorțeală în care trăiesc vara unele animale. 2. Dispoziție a frunzelor în mugure. [< fr. estivation, it. estivazione]. Vezi definitia »

SUPERFINÍȚIE s. f. Operație de netezire foarte fină a suprafețelor unor obiecte metalice, efectuată prin mișcări încete, în linie dreaptă. – Din fr. superfinition. Vezi definitia »