Definita cuvantului superfiniție
SUPERFINÍȚIE s. f. Operație de netezire foarte fină a suprafețelor unor obiecte metalice, efectuată prin mișcări încete, în linie dreaptă. – Din fr. superfinition.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu superfiniție
FATRASÍE s.f. (Lit.) Mică compoziție poetică medievală, alcătuită din dictoane, proverbe etc. [Gen. -iei. / < fr. fatrasie]. Vezi definitia »
EXPIRÁȚIE s.f. Eliminare din plămâni a aerului inspirat; expirare. [Gen. -iei. / cf. fr. expiration, lat. expiratio]. Vezi definitia »
CLAUSTROFOBÍE s. f. teamă patologică de spații închise. (< fr. claustrophobie) Vezi definitia »
PENTAMERÍE s. f. însușirea de a fi pentamer. (< fr. pentamérie) Vezi definitia »
OBLIGÁȚIE s.f. 1. Datorie; angajament, îndatorire. ♦ Obligațiune (2) [în DN]. ♦ Act prin care cineva se obligă sau este obligat să plătească o sumă sau să (nu) facă un anumit lucru. 2. Datorie morală; motiv de recunoștință. [Gen. -iei, var. obligațiune s.f. / cf. lat. obligatio, fr. obligation, rus. obligațiia]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z