duplă, duple s. f. (șc.) nota doi. Vezi definitia »

GEOLINGVÍSTICĂ s. f. geografie lingvistică. (< fr. géolinguistique) Vezi definitia »

TETRÁDĂ s.f. Grupare de patru entități (similare sau înrudite). ♦ (Poligr.) Format de patru coli. [Cf. fr. tétrade]. Vezi definitia »

GNÓZĂ s.f. Cunoștință bazată pe rațiune. ♦ Gnosticism. ♦ Filozofie a magilor. [< fr. gnose, cf. gr. gnosis – cunoaștere]. Vezi definitia »

OTRÁVĂ, otrăvuri, s. f. 1. Substanță chimică toxică, care, introdusă sau formată în organism, provoacă tulburări importante, leziuni grave etc. și uneori moartea; venin. 2. Fig. Ceea ce provoacă un rău (moral), un necaz, o supărare; p. ext. amărăciune, răutate, venin. ♦ Epitet dat unei persoane foarte rele. [Pl. și: otrăvi] – Din sl. otrava. Vezi definitia »