CECOGRAFÍE s. f. Metodă specială prin care orbii sunt învățați să scrie. – Din fr. cécographie. Vezi definitia »

SĂLBĂTICÍE, sălbăticii, s. f. 1. Stare în care se află animalele sălbatice; p. ext. însușire a ceea ce este sălbatic; cruzime, barbarie; brutalitate; faptă de om sălbatic, crud, brutal. ◊ Loc. adv. Cu sălbăticie = fioros, sălbatic. 2. Stare a naturii nelucrate, netransformate de mâna omului. 3. Loc pustiu, neumblat; pustietate. 4. Izolare de lume, singurătate. ♦ Timiditate, sfioșenie. 5. Prima perioadă din istoria societății primitive, care începe o dată cu constituirea aspectului actual al omului și cu apariția limbajului articulat. 6. Stare de înapoiere, lipsă de civilizație; primitivism. ♦ Loc unde nu a pătruns civilizația. [Var.: (pop.) sălbătăcíe s. f.] – Sălbatic + suf. -ie. Vezi definitia »

PÂRCĂLĂBÍE, pârcălăbii, s. f. 1. Demnitatea sau funcția pârcălabului (1). 2. Instituția pe care o conducea pârcălabul (1); sediul acestei instituții. 3. Dare care se plătea pârcălabului. – Pârcălab + suf. -ie. Vezi definitia »

șiréghie (-ii), s. f. – Codîrlă la car. – Var. șireche, șîreghe, șireglă, șiriglă, șeriglă. Mag. saroglya (Candrea, Gáldi, Dict., 158) sau sb. šareglje, šarage, din germ. Schragen, dial. Scharägel (Tiktin), cf. șiroadă. Vezi definitia »

AMONIEMÍE s.f. Prezența amoniacului sau a sărurilor lui în sânge. [Gen. -iei. / < fr. ammoniémie]. Vezi definitia »