CIOLTÁR, cioltare, s. n. (Înv. și pop.) Pătură (de postav), de obicei înflorată sau împodobită cu diferite cusături, care se pune sub șa. – Din tc. çultari. Vezi definitia »

altár (altáre), s. n. – Parte a bisericii în care se oficiază liturghia. – Var. altariu (înv.). Megl. altar, istr. altor. Lat. altār sau altārium (Pușcariu 68; Candrea-Dens., 49; REW 381; DAR; Philippide, II, 631); cf. alb. ljter, it. altare, prov., sp., port. altar. Există în rom. și dubletul oltar, din sl. olŭtarĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 227; Cf. Gáldi, Dict., 148), cf. bg., sb., cr., slov., rus. oltar, ceh., mag. oltár. Forma oltar este înv. Vezi definitia »

FANÁR, fanare, s. n. (Înv.) Felinar. [Var.: fânár s. n.] – Din ngr. fanári. Vezi definitia »

SOLIDÁR, -Ă adj. 1. Care privește, care leagă, care angajează mai multe persoane, fiecare fiind responsabilă de întreaga obligație care revine tuturor. 2. Legat temeinic de cineva printr-o unitate de concepții, de sentimente și de interese; strâns unit. 3. (Despre piese de mașini) Care este strâns legat de altceva; care ia parte în aceeași măsură cu altă piesă la o acțiune. [< fr. solidaire, cf. lat. solidus – întreg]. Vezi definitia »

bazar, bazaruri s. n. ascunzătoare de obiecte furate. Vezi definitia »