MIRÁCOL s. n. 1. eveniment, întâmplare contrară legilor naturii, inexplicată rațional; minune. 2. reprezentație teatrală din evul mediu cu subiect religios sau istoric, în care intervin elemente ale miraculosului creștin. (< it. miracolo, lat. miraculum, fr. miracle) Vezi definitia »

ALDÓL, aldoli, s. m. (Chim.) Aldehidă-alcool obținută prin polimerizarea unei aldehide. – Din fr. aldol. Vezi definitia »

șorcodól, șorcodoále, s.n. (reg.) vălătuc de fân. Vezi definitia »

LIGNÍCOL, -Ă, lignicoli, -e, adj. (Biol.; despre organisme animale sau vegetale) Care trăiește pe lemne sau pe putregaiuri. – Din fr. lignicole. Vezi definitia »

ANISÓL s. m. eter metilic al fenolului, lichid cu miros plăcut, ca solvent. (< fr. anisole) Vezi definitia »