BIMETALÍSM s.n. Sistem monetar care are un dublu etalon metalic (de obicei aurul și argintul). [Cf. fr. bimétallisme]. Vezi definitia »

NEOCLASICÍSM s.n. Tendință artistică și literară de a reînvia anumite trăsături ale clasicismului (reîntoarcerea la idealurile antice, echilibru, simetrie, reconsiderarea formei, orizonturi mai calme). [Cf. fr. néo-classicisme, it. neoclassicismo]. Vezi definitia »

SIGMATÍSM s.n. 1. Folosire frecventă a sunetului s ; repetiție greșită a siflantelor. ♦ Defect de pronunție datorită căruia nu se poate pronunța (bine) sunetul s. [< fr. sigmatisme]. Vezi definitia »

EMANATÍSM s.n. Doctrină filozofică-religioasă panteistă, potrivit căreia lumea s-ar naște din divinitate printr-un proces continuu de emanație; emanaționism. [< fr. émanatisme]. Vezi definitia »

METACRONÍSM s. n. eroare de dată prin postdatare. (< fr. métachronisme) Vezi definitia »