iscá (ísc, iscát), vb. refl. – 1. (Cu pron. în dat.) A se i năzări cuiva, a-i trece prin minte. – 2. A se produce, a se întîmpla, a se ivi. – 3. (Tranz.) A produce, a provoca. Sl. iskati „a dori”, prin intermediul bg. iska mi se „am chef de” (Candrea; DAR; cf. Cihac, II, 149). Este greșită părerea lui Tiktin, care pleacă de la iască › *iesca „a aprinde”. Vezi definitia »

ACETIFICÁ vb. I. tr., refl. (Despre alcoolul etilic) A (se) transforma în acid acetic. [Cf. fr. acétifier]. Vezi definitia »

a împroșca (pe cineva) cu noroi expr. a calomnia (pe cineva), a defăima. Vezi definitia »

INTENSIFICÁ vb. I. tr., refl. A (se) face mai intens; a (se) înteți, a (se) mări. [P.i. intensífic. / cf. fr. intensifier, it. intensificare]. Vezi definitia »

a umbla cu plosca / cu plugușorul expr. (intl.) 1. a informa, a denunța, a trăda. 2. a flecări, a trăncăni. Vezi definitia »