PLACÁ vb. I. tr. 1. A acoperi fețele unui element de construcție, ale mobilelor sau ale unui obiect metalic cu un strat de material de altă natură. 2. A opri un jucător la rugbi să pătrundă către buturile adverse., imobilizându-l cu mâinile. 3. (Av.) A ateriza pe verticală. [< fr. plaquer]. Vezi definitia »

muzica cantata de romi Vezi definitia »

DESECÁ, deséc vb. I. Tranz. 1. A elimina excesul de apă de la suprafața terenurilor joase în vederea cultivării lor sau din motive sanitare profilactice. 2. A elimina apa din diferite materiale. – De⁴ + seca (după fr. dessécher). Vezi definitia »

CĂZĂCEÁSCA s.f. art. – V. căzăcesc (2) [DEX'98] Vezi definitia »

CASSAPÁNCA s.f. Mobilă italiană din timpul Renașterii, constând dintr-un caseton cu rezemătoare și spătar. [Pl. -ce. / < it. cassapanca]. Vezi definitia »