PLANCTÓN s.n. Totalitatea ființelor vii (plante și animale) care plutesc libere în mări și lacuri. ♦ Plancton atmosferic = ansamblul particulelor solide și lichide care se găsesc în suspensie în atmosferă. [Pl. -nuri. / < fr. plancton, germ. Plankton, cf. gr. plankton – rătăcitor]. Vezi definitia »

BÓLSON s.n. Regiune joasă a unui deșert montan, acoperită de roci detritice și mărginită de un abrupt stâncos. [< fr., sp. bolson < cuv. mexican]. Vezi definitia »

DIÁCON, diaconi, s. m. Membru al clerului aflat pe prima treaptă a ierarhiei preoțești. [Pr.: di-a-] – Din sl. dijakonŭ. Vezi definitia »

zooplanctón (-o-planc-ton) s. n. Vezi definitia »

TRONSÓN s. n. porțiune dintr-un ansamblu, dintr-un drum etc. (< fr. tronșon) Vezi definitia »