CÚBICĂ s.f. (Mat.) Curbă de gradul al treilea. [< fr. cubique]. Vezi definitia »

ȚÍGLĂ², țigle, s. f. (Reg.) Vergea de lemn sau de metal ascuțită la un capăt, în care se înfige carnea pentru a o frige; frigare. – Cf. germ. Zacke. Vezi definitia »

ARMATÚRĂ, armaturi, s. f. (Muz.) Armură (4). – Din fr. armature, lat. armatura. Vezi definitia »

MENHIDRÓZĂ s. f. secreție sudorală la femei în timpul menstruației. (< fr. menhidrose) Vezi definitia »

deșugubínă (deșugubíni), s. f. – 1. Măcel, crimă. – 2. Sumă plătită ca amendă pentru a evita acuzația de crimă; pînă la 1753 a fost beneficiul marelui vornic și al vornicilor de poartă. – 3. Încurcătură, bucluc. – Var. șugubină. Sl. dusĕgubinŭ „pierzîndu-și sufletul” (Tiktin; Candrea). Termen juridic, popular cu forma de var., și cu sensurile 2 și 3. – Der. deșugubinar, s. m. (perceptor); deșugubinărie, s. f. (dare, tribut pe crimă), ambele înv. Vezi definitia »