Definita cuvantului armatură
ARMATÚRĂ, armaturi, s. f. (Muz.) Armură (4). – Din fr. armature, lat. armatura.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu armatură
SERICICULTÚRĂ s. f. ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea viermilor de mătase. (< fr. sériciculture) Vezi definitia »
VENINÁRIȚĂ, veninarițe, s. f. Plantă erbacee cu flori albe sau trandafirii, care se folosește în medicină pentru proprietățile ei iritante și purgative; avrămeasă (Gratiola officinalis). – Venin + suf. -ariță. Vezi definitia »
oiágă (-iége), s. f. – (Trans.) Flacon, sticluță. Mag. üveg (Cihac, II, 518; Byck-Graur 40; Gáldi, Dict., 166). – Der. oiegar, s. m. (Trans., vînzător de sticle). Vezi definitia »
a intra la presă expr. (intl.) a fi anchetat, a fi anchetat dur. Vezi definitia »
PARATÁXĂ s.f. Mod de exprimare a raporturilor de coordonare sau de subordonare în propoziție sau în frază prin simpla alăturare, fără ajutorul vreunui cuvânt de legătură; juxtapunere; coordonare sintactică. [< fr. parataxe, cf. gr. parataxis < para – lângă, taxis – așezare]. Vezi definitia »