CRUCIÉRĂ s.f. Acțiune de luptă pe comunicațiile maritime ale inamicului, dusă în mod sistematic în scopul dezorganizării sistemului de transporturi al acestuia. [Pron. -ci-e-. / < it. cruciera]. Vezi definitia »

bulăneală, bulăneli s. f. 1. (la fotbal) lovirea intenționată a picioarelor adversarilor. 2. (tox.) stare de euforie provocată de consumul de droguri. Vezi definitia »

cúrcă (cúrci), s. f. – 1. Femela curcanului. – 2. (Trans.) Veșmînt larg. – 3. Femeie proastă. – 4. Laș, om bleg. Sl. (bg., pol.) kurka, din sl. kurŭ „cocoș” (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Miklosich, Lexicon, 324; Meyer, Neugr. St., II, 36; Cihac, II, 87; Berneker 651; Conev 54); cf. alb. tšurkë (Meyer 450), ngr. ϰοῦρϰας (după DAR, provine din rom.), mag. kurka (din rom., după Edelspacher 17). – Der. curcan, s. m. (pasăre domestică mare, cu coada lată desfășurată în evantai; prost, neghiob; dorobanț, numit astfel în războiul din 1877 cu turcii datorită penei de curcan de la chipiu; Arg., vardist); curcănar, s. m. (ogradă de curcani); curcănar, s. m. (păzitor de curcani; dorobanț de la 1877); curcănesc, adj. (de dorobanț); curcănie, s. f. (furtișag), cuvînt rar, cf. găinărie; curcănărie, s. f. (Arg., poliție). – Cf. curnic. Vezi definitia »

DICETÓNĂ s. f. combinație chimică în moleculă cu două grupări cetonice. (< fr. dicétone) Vezi definitia »

LEORBĂIÁLĂ, leorbăieli, s. f. (Reg.) Faptul de a leorbăi; flecăreală, trăncăneală, sporovăială. [Pr.: -bă-ia-] – Leorbăi + suf. -eală. Vezi definitia »