DESINÉNȚĂ, desinențe, s. f. Element morfologic care, adăugat la tema unui cuvânt, exprimă în flexiunea nominală cazul, numărul (la adjectiv și genul), iar în flexiunea verbală persoana, numărul (și diateza). – Din fr. désinence. Vezi definitia »

VESPASIÁNĂ s.f. (Liv.) Closet public. [Pron. -si-a-. / < fr. vespasienne, cf. Vespasian – împărat roman]. Vezi definitia »

LEVÁTĂ, levate, s. f. 1. Operație de scoatere a mosoarelor sau a țevilor pline de pe mașinile de semitort sau de filat dintr-o filatură. ♦ Cantitate de fire toarse obținută prin această operație. 2. (La jocul de cărți) Totalitatea cărților pe care unul dintre jucători le poate ridica de pe masă în baza unei cărți mai mari sau a unui atu. – După fr. levée. Vezi definitia »

prișcálă, prișcále, s.f. (reg.) 1. scândurică sau lopățică de brad (folosită în jocurile copiilor); (în construcții) de-a prișcala = numele unui joc de copii, în care un jucător este lovit pe spate cu prișcala, pentru a-l ghici pe cel care l-a lovit. 2. praștie. Vezi definitia »

PSIHÓZĂ s. f. 1. boală psihică manifestată prin grave tulburări ale comportamentului, gândirii și afectivității, de care bolnavul nu este conștient. 2. obsesie, idee fixă. (< fr. psychose) Vezi definitia »