ICOSITETRAÉDRU, icositetraedre, s. n. Poliedru cu douăzeci și patru de fețe plane. – Din fr. icositétraèdre. Vezi definitia »

AREOMÉTRU s. n. instrument folosit în areometrie. (< fr. aréomètre) Vezi definitia »

BARU, com. în jud. Hunedoara, pe Strei; 3.213 loc. (1991). Expl. de min. de mangan și fier. Fabrică de cărămizi și produse refractare. Stație de c. f. Vezi definitia »

CORONOMÉTRU s. n. instrument pentru studierea luminii polarizate a coroanei solare. (< fr. coronomètre) Vezi definitia »

EUDIOMÉTRU, eudiometre, s. n. Aparat alcătuit dintr-un tub de sticlă gradat, cu doi electrozi de platină, folosit la analiza volumetrică a gazelor sau la sinteza anumitor substanțe gazoase cu ajutorul descărcărilor electrice. [Pr.: e-u-di-o-] – Din fr. eudiomètre. Vezi definitia »