horáiță (horáițe), s. f. – Drum, cale. Origine necunoscută. În Trans. de Nord. După Scriban, în legătură cu rut. gorá „munte”. Vezi definitia »

távă (-ắvi), s. f. – 1. Talger, tipsie, platou. – 2. Vas plat de metal pentru copt la cuptor prăjituri, mîncăruri etc. – Var. Mold. tavá, tăvá. Mr., megl. tavă. Tc. tava (Șeineanu, II, 352; Lokotsch 2751), cf. ngr. νταβᾶς, alb. tavë, bg., sb. tavá. Vezi definitia »

SANDÁLĂ s. f. încălțăminte de vară dintr-o talpă legată de picior cu niște curele de piele sau de pânză. (< fr. sandale) Vezi definitia »

BĂUTURÍCĂ s. f. Diminutiv al lui băutură. Vezi definitia »

AUTOALÁRMĂ s. f. radioreceptor care înregistrează automat semnalele de pericol. (< fr. auto-alarme) Vezi definitia »