halí, halésc, vb. IV (pop.) 1. a fura, a șterpeli. 2. a înghiți repede și lacom; a mânca, a hălpăcăi. 3. (la jocul cu mingea) a arunca și prinde mingea (cuiva). 4. a bate (pe cineva). Vezi definitia »

DOMOLÍ, domolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A face să se miște sau a se mișca mai încet. ♦ Tranz. A înfrâna, a struni un animal. 2. Refl. (Despre elemente sau fenomene ale naturii) A se liniști, a se potoli, a scădea în intensitate. 3. Tranz. și refl. A (se) calma, a (se) îmblânzi, a (se) tempera. 4. Refl. (Despre pante, dealuri etc.) A deveni mai puțin înclinat, mai lin, mai ușor de urcat. – Cf. sl. domoliti se „a obține prin rugăciuni”, ucr. domolyty „a obține”. Vezi definitia »

dolí, dolésc, vb. IV (pop.) 1. a ocoli (cu pluta). 2. a curge lin. Vezi definitia »

pișlacolí, pers. 3 sg. pișlacoléște, vb. IV (reg.; despre foc) a mocni. Vezi definitia »

știulí, știulésc, vb. IV (reg.) a fura. Vezi definitia »