BORÂTÚRĂ, borâturi, s. f. (Pop.) Ceea ce se vomită. ♦ (Fam.) Epitet injurios dat cuiva. – Borî + suf. -tură. Vezi definitia »

TAMARÍSCĂ s. f./ tamaríx s. m. arbust cu frunze mărunte și dese, cu flori albe sau roz-violete, care crește pe prundișuri. ◊ cătină. (< germ. Tamariske, lat. tamariscus, tamarix) Vezi definitia »

ANTRACÓZĂ, antracoze, s. f. Boală contractată în urma inhalării prafului de cărbune și infiltrării lui în plămâni. – Din fr. anthracose. Vezi definitia »

MÍNĂ¹, mine, s. f. 1. Loc subteran cu zăcăminte de substanțe minerale utile; complex de lucrări, de instalații în subteran și la suprafață, destinate exploatării, cu ajutorul puțurilor și galeriilor, a unui zăcământ de substanțe minerale utile; subteran, baie². ♦ Fig. Izvor nesecat (de bogăție). 2. Armă explozivă care se așază pe pământ sau în pământ, în apă etc. și care explodează la atingere sau la comandă. 3. Bucată subțire cilindrică sau prismatică de grafit sau din alt material, folosită la confecționarea creioanelor. – Din fr. mine, germ. Mine. Vezi definitia »

REZORCÍNĂ s. f. Substanță organică solidă, cristalizată, incoloră, solubilă în apă și alcool, cu slabă acțiune reducătoare, folosită ca revelator fotografic, ca materie primă în industria chimică și farmaceutică. – Din fr. résorcine. Vezi definitia »