AEROGÉN, -Ă adj. 1. produs prin intermediul aerului atmosferic. 2. de origine respiratorie. 3. (despre bacterii) care descompune substanțe solide sau lichide în suprafețe gazoase. (< fr. aérogène) Vezi definitia »

TREN s.n. 1. Convoi de vehicule similare legate între ele, remorcat de un vehicul motor sau antrenat prin tracțiune animală, prin cablu de tracțiune etc. 2. (Tehn.) Ansamblu de două sau de mai multe dispozitive, organe ale unui sistem tehnic etc. identice sau similare, care sunt asociate în serviciu. ♦ Tren fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbătorului de viteze, format din axul intermediar și pinioanele fixe; tren de laminare = dispozitiv al mașinilor din filatura de bumbac servind la descrețirea și paralelizarea fibrelor; Tren de aterizare v. aterizare. 3. Tren anterior (sau posterior) = partea dinainte (sau dinapoi) a corpului unui animal. [< fr. train]. Vezi definitia »

TERÉN s. n. 1. întindere de pământ. ♦ a sonda (sau a tatona) ŭl = a examina cu atenție situația sau împrejurările înainte de a întreprinde ceva; a se informa; a câștiga (sau a pierde) ~ = a avansa pas cu pas (sau a da înapoi) într-o acțiune; a părăsi ŭl = a ceda, a se da bătut. ◊ sol. ◊ loc, regiune. 2. spațiu amenajat pentru sporturi și recreare. 3. totalitatea formațiilor geologice dintr-o porțiune a scoarței terestre. 4. loc unde se desfășoară o activitate, unde are loc o acțiune. 5. (fig.) domeniu de activitate, de preocupări. ♦ pe ~ = la fața locului; la locul de muncă. (< fr. terrain) Vezi definitia »

corcomén s.m. sg. (reg.) pieptănătură a țărăncilor măritate în formă de două cornițe (de o parte și alta a creștetului); cobelci. Vezi definitia »

ECHIÉN, -Ă adj. (Despre arborete) Omogen din punctul de vedere al vârstei. [Pron. -chi-en. / < fr. équienne, cf. lat. aequus – egal, annus – an]. Vezi definitia »