Definita cuvantului tren
TREN s.n. 1. Convoi de vehicule similare legate între ele, remorcat de un vehicul motor sau antrenat prin tracțiune animală, prin cablu de tracțiune etc. 2. (Tehn.) Ansamblu de două sau de mai multe dispozitive, organe ale unui sistem tehnic etc. identice sau similare, care sunt asociate în serviciu. ♦ Tren fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbătorului de viteze, format din axul intermediar și pinioanele fixe; tren de laminare = dispozitiv al mașinilor din filatura de bumbac servind la descrețirea și paralelizarea fibrelor; Tren de aterizare v. aterizare. 3. Tren anterior (sau posterior) = partea dinainte (sau dinapoi) a corpului unui animal. [< fr. train].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu tren
AUTOEXÁMEN s. n. examen al propriei persoane. (după engl. self-examination) Vezi definitia »
MONOGÉN, -Ă adj. 1. (mat.) funcție ~ă = funcție a unei variabile complexe care admite o derivată determinată pentru o valoare dată a variabilei. 2. (despre viermi paraziți externi) la care ciclul de dezvoltare se petrece pe o singură gazdă. (< fr. monogène, germ. monogen) Vezi definitia »
DEJALÉN s.n. v. dejalenă. Vezi definitia »
IZOCARÉN, -Ă adj. (despre volumele carenei unei nave) care sunt egale, dar de forme diferite. (< fr. isocarène) Vezi definitia »
PROTOBITÚMEN s. n. bitumen în stare de formare, prima fază de transformare a materiei organice în bitum petrolifer. (< germ. Protobitumen) Vezi definitia »