otrávă (otrắvi), s. f. s.f. – 1. Venin. – 2. Harpie. – 3. (Arg.) Femeie de stradă, prostituată. – Megl. utroavă. Sl. otrava (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 151; Conev 93), cf. bg., sb. otrov, bg. otrav, ceh. otrava. – Der. otrăvi, vb. (a învenina, a intoxica), din sl. otraviti; otrăvicios, adj. (veninos); otrăvitor, adj. (veninos, toxic); contraotravă, s. f. (antidot), format după fr. contre-poison. Vezi definitia »

BROMHIDRÓZĂ s. f. transpirație fetidă, de culoare neagră sau brună; melanhidroză. (< engl. bromhydrose) Vezi definitia »

SPANIOLOÁICĂ, spanioloaice, s. f. (Rar) Spaniolă. [Pr.: -ni-o-] – Spaniol + suf. -oaică. Vezi definitia »

ZIULÍCĂ, ziulíci, s.f. ~ ◊ Expr. Cât e ziulica (și noaptea) de mare = cât ține ziua, un interval de timp mare. Vezi definitia »

ARCÓZĂ (‹ fr. {i}), s. f. Gresie bogată în feldspați alterați (peste 25 la sută), provenită din dezagregarea și sedimentarea rapidă a granitelor și gnaiselor. Se folosește uneori ca piatră de moară, pentru șemineuri etc. Vezi definitia »