Definita cuvantului stabulație
STABULÁȚIE s.f. Procedeu de creștere, de întreținere și de hrănire a vitelor prin menținerea lor pe perioada de creștere, de îngrășare etc. în grajd. [Gen. -iei, var. stabulațiune s.f. / < fr. stabulation, cf. lat. stabulatio < stabulum – staul].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu stabulație
CARDIOPLEGÍE s. f. paralizie a mușchiului inimii. (< fr. cardioplégie) Vezi definitia »
DISCRAZÍE s. f. 1. tulburare în compoziția și reacțiile diferitelor umori ale organismului. ◊ tulburare în coagularea sângelui. 2. constituție (organică) dificilă; temperament dificil, rău. (< fr. dyscrasie) Vezi definitia »
LEUCOPENÍE s. f. Scădere patologică a numărului globulelor albe din sânge. [Pr.: le-u-] – Din fr. leucopénie. Vezi definitia »
SĂLBĂTĂCÍE s. f. v. sălbăticie. Vezi definitia »
SCINTIGRAFÍE s.f. Metodă de înregistrare grafică a suprafeței unui organ cu ajutorul unei substanțe radioactive; scintilografie. [Gen. -iei. / < fr. scintigraphie]. Vezi definitia »