Definita cuvantului stabulație
STABULÁȚIE s.f. Procedeu de creștere, de întreținere și de hrănire a vitelor prin menținerea lor pe perioada de creștere, de îngrășare etc. în grajd. [Gen. -iei, var. stabulațiune s.f. / < fr. stabulation, cf. lat. stabulatio < stabulum – staul].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu stabulație
razachíe (-íi), s. f. – Varietate de struguri de masă. Tc. (arab.) razaki (Șeineanu, II, 300; Lokotsch 1715), cf. ngr. ῥαζάϰι, alb. rezaki, sb. razaklija. Vezi definitia »
IMUNOTRANSFÚZIE, imunotransfuzii, s. f. (Med.) Transfuzie de sânge recoltat de la donatori vaccinați în prealabil contra unor boli infecțioase. – Din fr. immunotransfusion. Vezi definitia »
ATELOPODÍE s. f. anomalie în dezvoltarea defectuoasă a picioarelor. (< engl. atelopodia) Vezi definitia »
ETILÁȚIE s.f. Etilare. [Gen. -iei. / < fr. éthylation]. Vezi definitia »
BIOTOMÍE s.f. Studiul structurii unui animal sau unei plante prin disecție. [Gen. -iei. / < fr. biotomie]. Vezi definitia »