sorúță, sorúțe, s.f. (reg.) 1. surioară. 2. prietenă, tovarășă. 3. (fam. la vocativ) termen de adresare față de femei și fete, în semn de intimitate, de prietenie, de dragoste. Vezi definitia »

TÂRJÁLĂ, târjeli, s. f. (Reg.) Băț ciobănesc lung, gros și noduros. – Din dârjală + târî. Vezi definitia »

banéruță, s.f. (înv.) faliment Vezi definitia »

CIOTÂRCĂ, ciotârci, s. f. (Reg.) Arbore foarte strâmb și cioturos; buștean noduros. – Din ciot. Vezi definitia »

pușlaúcă, pușlaúce, s.f. (reg.) fată neserioasă, haimana. Vezi definitia »