IBRÍC, ibrice, s. n. Vas cilindric, de metal, cu cioc și cu coadă lungă, care servește îndeosebi la fiert cafeaua, ceaiul etc. ♦ Vas de metal sau de pământ în formă de urcior, uneori ornamentat, în care se ține apa. – Din tc. ibrik. Vezi definitia »

belezíc, s.n. (înv.) inel, verigă la pușcă. Vezi definitia »

METABÓRIC adj. acid ~ = acid anhidridă parțială a acidului boric. (< fr. métaborique) Vezi definitia »

nestémnic, -ă, adj. (reg.) 1. foarte dibaci, foarte priceput; năzdrăvan. 2. (despre cai) care are o pată albă sub coadă. 3. nepriceput. Vezi definitia »

LUCIFÉRIC, -Ă adj. demonic. (< germ. luziferisch) Vezi definitia »