TÓNIC, -Ă I. adj. (despre vocale, silabe) pe care cade accentul. ♦ accent ~ = accent muzical. (p. ext.) accent expirator sau de intensitate. II. adj., s. n. (medicament) care tonifică organismul, reface forțele; reconfortant, reconstituant, fortifiant; tonifiant. III. s. f. (muz.) treapta principală (întâi) a modurilor major și minor; acord pe această treaptă. (< fr. tonique, it. tonico) Vezi definitia »

NOSTÁLGIC, -Ă adj. Plin de nostalgie. [< fr. nostalgique]. Vezi definitia »

variólic (-ri-o-) adj. m., pl. variólici; f. variólică, pl. variólice Vezi definitia »

TELEBIOMÉTRIC, -Ă, telebiometrici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la telebiometrie, de telebiometrie. [Pr.: -bi-o-] – Din telebiometrie. Vezi definitia »

FÁTIC, -Ă adj. Funcție fatică = funcție (determinată de Roman Jakobson) pe care o au cuvintele rostite într-un dialog, de a stabili sau menține contactul dintre partenerii actului de comunicare. [< engl. fatic]. Vezi definitia »