VÁTĂ s. f. Material format din fibre elastice de bumbac scurte și subțiri care se întrepătrund și formează o masă compactă albă, folosit pentru pansamente, în diferite procese tehnice etc. ◊ Vată de hârtie = produs similar vatei obținut din celuloza de lemn, care se întrebuințează în medicină, în locul vatei de bumbac, sau la ambalaj. Vată de zahăr = produs alimentar dulce, pufos, asemănător cu vata, care se obține, prin centrifugare, dintr-o soluție de zahăr; se vinde în comerț înfășurat pe bețișoare de lemn. Vată de zgură = material obținut din zgura topită, lăsată să curgă încet în apă, întrebuințat ca izolant termic și acustic. Vată de sticlă = masă de fibre scurte de sticlă împâslite, întrebuințată ca izolant termic și acustic. – Din germ. Watte. Vezi definitia »

chítă (chíte), s. f. – 1. Buchet. – 2. Mănunchi, snop. – Var. (Banat) chit. Sl. (ceh., rut.) kyta, probabil prin intermediul sb. kĭta, (Cihac, II, 50; cf. Daničič, V, 13; Conev 50); cf. rus., pol. kita, bg. kitka. – Der. chitat, adj. (Trans., strîns în mănunchi). – Cf. chiti. Vezi definitia »

MELINÍTĂ s.f. Exploziv pe bază de acid picric; lidită (2). [< fr. mélinite]. Vezi definitia »

SCUTURĂTÚRĂ, scuturături, s. f. Faptul de a (se) scutura. 1. Mișcare bruscă și repetată; clătinare, zgâlțâire, zdruncinare. 2. Dereticare, curățenie. 3. Scuturatul pomilor (ca să cadă fructele). – Scutura + suf. -ătură. Vezi definitia »

AUTOGENÉZĂ s.f. (Biol.) Teorie, susținută de naturalistul german Haeckel, care rezolvă unilateral problema dezvoltării în natura vie, absolutizând acțiunea factorilor interni ereditari și negând cu totul acțiunea mediului ambiant. [< fr. autogénèse, cf. gr. autogenesis < gr. autos – însuși, genesis – naștere]. Vezi definitia »