Definita cuvantului stel
STEL s.n. (Bot.) Partea centrală din structura rădăcinii și tulpinii, care conține țesuturile conducătoare; cilindru central. [< germ. Stele].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu stel
TUNÉL, tuneluri, s. n. Galerie subterană care traversează un masiv muntos sau deluros sau trece pe sub nivelul solului, pe sub o apă etc., servind drept cale de comunicație. [Pl. și: tunele] – Din fr. tunnel. Vezi definitia »
sisinél (-éi), s. m. – (Banat, Olt.) Anemonă (Anemone pulsatilla, A. Alpina, Pulsatilla pratensis). Origine necunoscută. Poate din sb. sused „vecin”, cu suf. dim., cf. celălat nume al său dedițel. Vezi definitia »
VECINÉL, -ÍCĂ, vecinei, -ele, s. m. și f. Diminutiv al lui vecin2. Vezi definitia »
zel (-luri), s. n. – Rîvnă. – Mr. zil. Fr. zèle, din gr. ζῆλος. Dublet al lui zilos, s. n. (zel) direct din ngr., sec. XIX, înv.Der. zelator, s. m. (apărător), fin fr. zélateur; zelos, adj. (plin de zel), cu suf. -os; zulie, s. f. (gelozie), din ngr. ζουλία (Graur, BL, IV, 119), var. de la ζηλία (Gáldi 265), înv.; zuliar, adj., din ngr. ζουλίαρης; zulipsi, vb., din ngr. ζηλεύω, viitor ζηλέφω. Cf. gelos, zulă. Vezi definitia »
capitél (capitéluri), s. n. – Partea superioară a unei coloane. It. capitello (sec. XIX). Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z