a nu avea cei șapte ani de acasă expr. a fi prost crescut Vezi definitia »

zméură (zme-u-) s. f., g.-d. art. zméurei Vezi definitia »

gútă (gúte), s. f. – 1. (Banat) Picătură, cantitate mică. – 2. (Trans.) Paralizie. – 3. Boală manifestată prin umflături ale articulațiilor. Lat. gŭtta (Pușcariu 750; REW 3928; DAR). Ultimul uz este neol.; pentru cel de al doilea, cf. sb., cr., slov., mag., rut. gota „paralizie” (Cihac, II, 132); totuși, DAR crede că acest sens s-a putut dezvolta în cadrul limbii rom. – Der. gutos, adj. (care are gută). Vezi definitia »

UROCULTÚRĂ s. f. probă de laborator prin care se cercetează microbii din urină. (< fr. uroculture) Vezi definitia »

CVADRIRÉMĂ, cvadrireme, s. f. Navă folosită în antichitate, care avea patru rânduri de vâsle sau patru vâslași la o vâslă. – Din lat. quadriremis, fr. quadrirème. Vezi definitia »