TRIÉRĂ s.f. Navă de război grecească cu trei rânduri de vâsle suprapuse; triremă. [Pron. tri-e-. / < fr. trière, gr. trieres]. Vezi definitia »

LIZÍNĂ s. f. 1. aminoacid indispensabil creșterii. 2. enzimă care poate dizolva un element celular sau tisular ori un germen microbian. (< fr. lysine) Vezi definitia »

ENTEROCHINÁZĂ s.f. (Med.) Diastază a sucului intestinal. [< fr. entérokinase, cf. gr. enteron – intestin, kinesis – mișcare]. Vezi definitia »

TOHÁRICĂ adj. (În sintagma) Limba toharică = limbă indo-europeană vorbită în antichitate în Asia Centrală și cunoscută din texte aparținând sec. V-VII, scrise cu alfabet hindus. – Cf. fr. tokharien. Vezi definitia »

ARMĂTÚRĂ s.f. Ansamblu de bare metalice care se pun la construcțiile de beton armat pentru a le întări. ♦ Totalitatea pieselor metalice ale unor instalații alcătuite din țevi sau conducte. ♦ Construcție de lemn, de zidărie etc., servind la întărirea pereților unei galerii subterane. [Pl. -ri. / cf. fr. armature, it., lat. armatura, după armă]. Vezi definitia »