METEÓR, meteori, s. m. 1. Fenomen atmosferic de natură apoasă, electrică sau optică. 2. Fenomen care constă în apariția, pe bolta cerească, a unui punct luminos (reprezentând corpuscule cosmice pătrunse în atmosfera terestră) care se mișcă cu mare viteză, lăsând uneori o dâră care se stinge după scurt timp; stea căzătoare. [Pr.: -te-or]. – Din it. meteora, ngr. metéoron, fr. météore, germ. Meteor. Vezi definitia »

STUCATÓR s. m. muncitor specializat în lucrări de stucatură. (< it. stuccatore, fr. stucateur) Vezi definitia »

ECLERÓR s.m. (Ieșit din uz) Cercetaș, soldat trimis înaintea unei unități sau a unei armate ca să cerceteze pozițiile și mișcările inamicului; iscoadă. [< fr. éclaireur]. Vezi definitia »

FLUIDIZÓR s. n. aparat folosit pentru fluidizare. (< fluidiza + -or) Vezi definitia »

VĂSUȘÓR, văsușoare, s. n. Diminutiv al lui vas; văscior, văsuleț, văsuț. – Vas + suf. -ușor. Vezi definitia »