MAJÓR, -Ă adj. 1. (despre oameni) ajuns la majorat. 2. principal, de mare importanță. ♦ caz de forță ~ă = situație, eveniment neașteptat care împiedică pe cineva să facă un anumit lucru. 3. (muz.) mod ~ sau gamă ~ă = mod sau gamă din cinci tonuri și două semitonuri (între treptele III-IV și VII-VIII). 4. (log.) termen ~ = predicatul concluziei unui silogism; premisă ~ă = premisa care conține termenul major. (< fr. majeur, major, lat. maior) Vezi definitia »

BALANSÓR, balansoare, s. n. Balansier (1). – Balansa + suf. -or. Vezi definitia »

ANTICIVILIZATÓR, -OÁRE adj. împotriva civilizației, progresului. (< anti- + civilizator) Vezi definitia »

BOLDIȘÓR, boldișoare, s. n. Diminutiv al lui bold. Vezi definitia »

NITRIFICATÓR, -OÁRE, nitrificatori, -oare, adj. (Chim.) Care produce o nitrificare. – Din fr. nitrificateur. Vezi definitia »