DESINÉNȚĂ, desinențe, s. f. Element morfologic care, adăugat la tema unui cuvânt, exprimă în flexiunea nominală cazul, numărul (la adjectiv și genul), iar în flexiunea verbală persoana, numărul (și diateza). – Din fr. désinence. Vezi definitia »

chițiboáică, chițiboáice, s.f. (reg.) 1. șopron, casă mică, chițimie. 2. pivniță. 3. gaură în zid prin care se aprinde soba. Vezi definitia »

ACTINOMICÓZĂ s.f. (Med.) Boală infecțioasă produsă de o ciupercă, constând din abcese cronice. ◊ Actinomicoza cartofului = boală a cartofului, provocată de o bacterie; râia comună a cartofului. [< fr. actinomycose, cf. gr. aktis – rază, mykes – ciupercă]. Vezi definitia »

AMILÁZĂ, amilaze, s. f. Substanță produsă de pancreas, care (în timpul digestiei) transformă amidonul în maltoză și glucoză. – Fr. amylase. Vezi definitia »

APARATÚRĂ s.f. Ansamblul aparatelor care ajută la funcționarea unei instalații. [< germ. Apparatur]. Vezi definitia »