brilioáncă (brilioánce), s. f. – Plantă asclepiadacee, Vincetoxicum officinale. Probabil în legătură cu sb. brlja, brljaga „mlaștină”, cf. sb. brljak(a) „nume de pasăre”, „Cinclus aquaticus”, Cihac, II, 28, pune în legătură acest cuvînt cu pol. brzanka. Vezi definitia »

NEUROLIMFOMATÓZĂ s.f. Boală rară, de origine nedeterminată, care se manifestă prin paralizia extremităților și slăbirea de volum a mușchilor striați. ♦ Leucoza găinilor. [< fr. neurolymphomatose]. Vezi definitia »

STRÓMĂ, strome, s. f. (Bot.) 1. Grup de lamele între care se găsește clorofila unor plante. 2. Organ de rezistență al unor ciuperci, în care se află elementele de înmulțire. – Din fr. stroma. Vezi definitia »

ROTICÍCĂ, roticele, s. f. Rotiță. – Roată + suf. -icică. Vezi definitia »

BEHĂITÚRĂ, behăituri, s. f. Strigăt specific al caprelor, al oilor și al mieilor; behăit. – Behăit + suf. -tură. Vezi definitia »