CENTROPLÁSMĂ s. f. zonă plasmatică centrală care înconjoară centriolul. (< fr. centroplasme) Vezi definitia »

pârciuitúră, pârciuitúri, s.f. (reg.) pârciuială, pârciuire. Vezi definitia »

IZOBÁZĂ s. f. linie care unește punctele în care un strat geologic apare la aceeași altitudine. (< fr. isobase) Vezi definitia »

CREOLÍNĂ s.f. Amestec lichid de săpun și de ulei greu, obținut la distilarea cărbunilor de pământ și folosit în special ca dezinfectant. [Pron. cre-o-. / cf. it. creoline, fr. créoline]. Vezi definitia »

REȘEDINȚĂ s. f. sediu al unei autorități sau al unei persoane oficiale; localitate, clădire unde se află acest sediu; rezidență. ◊ locul în care locuiește temporar cineva. (după fr. résidence) Vezi definitia »