STACCÁTO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Separând, depărtând net fiecare notă; separat, despărțit. // s.n. Compoziție sau parte a unei compoziții executată în modul descris mai sus. [Pl. invar. / < it., fr. staccato]. Vezi definitia »

ORTO- Element prim de compunere savantă, însemnând „drept”, „adevărat”, „corect”. [< fr. ortho-, it. orto-, cf. gr. orthos – drept]. Vezi definitia »

CINET(O)- elem. cine-. Vezi definitia »

MEZZO-TINTO s. n. Gen de gravură pe metal care se obține prin granularea plăcii cu un instrument special, astfel încât la imprimare să rezulte gradații treptate de luminozitate și nuanțe de negru intense și catifelate. [Pr.: méțo- tínto] – Cuv. it. Vezi definitia »

THANATO- v. tanato-. Vezi definitia »