TRICÍCLU, tricicluri, s. n. (Rar) Tricicletă. – Din fr. tricycle. Vezi definitia »

VÍNCLU, vincluri, s. n. 1. Piesă de lemn sau de metal formată din două laturi, cu ajutorul căreia se pot trasa sau măsura unghiuri. 2. Bară profilată din oțel sau din metale ușoare, care are în secțiune două aripi. – Din germ. Winkel. Vezi definitia »

BICÁBLU adj. care funcționează cu două cabluri. (< fr. bicâble) Vezi definitia »

óblu (oáblă), adj. – 1. (Înv.) Rotund. – 2. Plan lis. – 3. (Adv.) Direct, drept. Sl. oblu „rotund” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 220; Conev 97), cf. sb., cr. obli „rotund”, pol. obły „rotund”, rus. oblyi „îndesat”. – Der. obleț (var. oblete), s. m. (pește, Alburnus lucidus); obli, vb. (a netezi, a egala; a gelui), unde a intervenit în ultimul sens oblu, s. n. (rindea), cuvînt trans., din germ. Hobel. Vezi definitia »

tabernaclu, templu, locaș de închinăciune, loc sfânt, casă de rugăciune Vezi definitia »