ráină (-ne), s. f. – Cratiță. Origine îndoielnică. După Scriban, din germ. reine „curățare”. În Trans. și Banat. Vezi definitia »

VESPASIÁNĂ, vespasiane, s. f. (Livr.) Closet public (pentru bărbați). [Pr.: -și-a-] – Din fr. vespasienne. Vezi definitia »

DERÍVĂ s.f. I. 1. Unghi format de axa longitudinală a unei nave sau a unui avion cu drumul de urmat sub acțiunea curenților maritimi sau aerieni. ◊ A merge în derivă = a naviga în voia vântului și a valurilor. 2. Unghi format, la tragerile indirecte cu tunul, de planul de tragere cu planul de ochire. II. Partea verticală fixă a ampenajului unui avion, al unui planor. [< fr. dérive, it. deriva]. Vezi definitia »

DINȚÚRĂ, dințuri, s. f. Plantă erbacee cu flori roșii sau albe dispuse în spice, care crește prin semănături sau ierburi (Odontites rubra). – Dinte + suf. -ură. Vezi definitia »

AUREÓLĂ, aureole, s. f. 1. Cerc luminos sau colorat cu care pictorii înconjură capetele unor personaje, mai ales ale sfinților; nimb. ♦ Zonă pe suprafața unui obiect, variat colorată, în care există o tranziție continuă de la o culoare la alta. 2. Fig. Strălucire, glorie, faimă. [Pr.: a-u-re-o-] – Fr. auréole (lat. lit. [corona] aureola). Vezi definitia »