PLÍNTĂ s.f. 1. Partea inferioară a unei coloane, a unui zid, care iese în afară; soclu, piedestal. 2. Fâșie de lemn, de piatră etc. așezată în partea inferioară a pereților unei camere pentru a feri pereții de lovituri și umezeală și pentru a astupa rostul dintre pardoseală și perete. [< fr. plinthe, lat. plinthis, cf. gr. plinthos]. Vezi definitia »

STAFILOTOXÍNĂ s.f. (Med.) Toxină secretată de stafilococ. [< fr. staphylotoxine]. Vezi definitia »

ANTRACÓZĂ (‹ fr.; {s} gr. anthrax „cărbune”) s. f. Boală profesională, frecventă la mineri, datorată inhalării pulberii de cărbune și manifestată prin emfizem, bronșită cronică, fenomene de scleroză pulmonară etc. Vezi definitia »

CĂLCĂTÚRĂ, călcături, s. f. Fel de a merge; pas, mers, umblet. – Călca + suf. -ătură. Vezi definitia »

striveálă, strivéli, s.f. (înv.) 1. lovire puternică, deformare, sfărâmare, turtire, zdrobire, stâlcire, strivire. 2. deplasare dezordonată, înghesuire strânsă. Vezi definitia »