Definita cuvantului plintă
PLÍNTĂ s.f. 1. Partea inferioară a unei coloane, a unui zid, care iese în afară; soclu, piedestal. 2. Fâșie de lemn, de piatră etc. așezată în partea inferioară a pereților unei camere pentru a feri pereții de lovituri și umezeală și pentru a astupa rostul dintre pardoseală și perete. [< fr. plinthe, lat. plinthis, cf. gr. plinthos].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu plintă
a nu lăsa piatră pe piatră expr. a distruge din temelii, a distruge complet. Vezi definitia »
Brichetă cu dimensiuni mici, obținută prin aglomerarea (presarea) materialelor mărunte. Microbricheta poate fi urmată de denumirea materialului din care a fost obținută, ex. microbrichetă din lemn (cunoscută în denumirea comercială internațională peletă) = combustibil solid cu putere calorică superioară obținut prin extruderea materialului lemnos mărunțit și uscat. Vezi definitia »
NOSEMÓZĂ s.f. Boală contagioasă a albinelor, provocată de un parazit; nosemă (2) [în DN]. [Var. nozemoză s.f. / < fr. nosémose, cf. gr. nosos – boală]. Vezi definitia »
PODGOREÁNCĂ, podgorence, s. f. Podgoreană. – Podgorean + suf. -că. Vezi definitia »
becáță (becáțe), s. f. – Pasăre (Scolopax rusticola). – Var. becaț, bicaț. It. beccaccia, prin intermediul ngr. μπεϰάτζα (DAR și REW 1013 derivă direct din fr. bécasse). – Der. becațină, s. f. (becață, Gallinago media), din fr. bécassine contaminat cu becață. Vezi definitia »