APLICATÍV, -Ă, aplicativi, -ve, adj. (Despre unele științe, domenii sau metode de cercetare) Care își găsește o aplicație imediată, care este legat nemijlocit de viața practică. – Din fr. applicatif. Vezi definitia »

CAUZATÍV, -Ă adj. verb ~ = verb factitiv. (< fr. causatif, lat. causativus) Vezi definitia »

COPIATÍV, -Ă adv. care servește pentru transcriere, pentru copii; copiator (I). ♦ hârtie ~ă = plombagină. (< it. copiativo) Vezi definitia »

CORELATÍV, -Ă adj. Care arată o corelație, un raport reciproc. ◊ Noțiuni corelative = noțiuni care conțin note arătând existența unei anumite legături reciproce între două obiecte ale gândirii; conjuncții corelative (și s.f.) = conjuncții care introduc două propoziții coordonate sau o propoziție regentă și una subordonată, în raport de corelație una față de cealaltă. [< fr. corrélatif]. Vezi definitia »

HIPEREMOTÍV, -Ă adj. foarte emotiv, excesiv de impresionabil. (< fr. hyperémotif) Vezi definitia »